Am primit în primăvară, după un lung drum cu Poșta Română, ediția a doua a romanului Theodoros în limba spaniolă, împreună cu plăsuța cu I ❤ Mircea. Prima ediție s-a epuizat prea repede, așa că prietenii mei spanioli au găsit reeditarea, și pe asta cu greu, că se vindea ca paella caldă.
Am pus cartea asta lângă Solenoidul în engleză, cărat de la librăria Barnes&Nobles din New York, și nu puteam rata ocazia unui interviu cu Marian Ochoa de Eribe, traducătoarea lui Mircea Cărtărescu în spaniolă, după ce anul trecut am vorbit cu Sean Cotter, cel care l-a tradus în engleză, mai ales că între cele două ediții există o legătură. A ieșit un dialog savuros, pentru că Marian e un interlocutor dezinvolt și plin de viață, și mă bucur că am putut să aflu direct de la ea despre succesul fabulos al scriitorilor români în spațiul cititorilor de limbă spaniolă: știam de aprecierea pentru Mircea Cărtărescu, dar a fost o surpriză grozav de plăcută să aflu cât de bine e primită Tatiana Țîbuleac, pe care tot ea o traduce.
Marian Ochoa de Eribe a vorbit așa de frumos despre România, că mi-a fost rușine de concetățenii noștri care o denigrează, și a comparat munca ei cu cea a unui ceasornicar ce demontează un mecanism complex și îl montează apoi altfel, dar păstrându-i aceeași funcție – pe cuvânt că e o imagine cât se poate de poetică, și asta arată din nou că nu poți fi traducător adevărat fără să fii artist, așa cum mi-a și confirmat.
Pentru că tot luasem cartea tradusă de ea (pentru care a primit Premiul Național de Traducere al Ministerului Culturii din Spania, decernat în octombrie 2025) am rugat-o să citească un pasaj în spaniolă. A ales una dintre scrisorile lui Theodoros, care sună minunat (și) în această limbă, așa cum puteți vedea.
