Cine a ajuns la Florența știe cât de copleșitoare e bogăția de artă pe metru pătrat, fie că vorbim de casele din cartierele de pe lângă centru, de piețele și bisericile din tot orașul sau de galeriile de artă și muzeele care ți-ar lua săptămâni ca să le vizitezi în tihnă. De la celebra catedrală șiPonte Vecchio – despre care legenda spune că Hitler a ordonat să fie cruțat de bombardamente – până la galeriile Uffizi sau celebrul David al lui Michelangelo, găsești aici câte ceva din tot ce are Europa mai bun în materie de artă.
Florența e orașul lui Dante, dar și al lui Machiavelli, al lui Boticelli, dar și al lui Collodi – părintele lui Pinocchio – și e uimitor câți artiști geniali și-au legat numele de orașul ăsta.
L-am străbătut în fugă câteva zile, dar cu siguranță merită explorat pe îndelete, iar dacă o faceți, să-mi ziceți dacă remarcați și voi un detaliu straniu: toate, dar absolut toate statuile pe care le-am văzut au puțe mici. Foarte mici. Minuscule.
Ceea ce, trebuie să recunoaștem, e încurajator pentru bărbații zilelor noastre.
