Din arhivele Cenaclului Boema am scos înregistrarea asta, nu doar pentru că e momentul lansării volumul de versuri cu titlul de mai sus, ci și pentru că doi prieteni dragi, plecați dintre noi, pot fi văzuți și auziți aici.
Marian Boboc nu e doar un poet absolut remarcabil, ci și un ziarist de modă veche și un documentarist cum greu mai găsești în era Google. Între două drumuri la arhive, Marian scrie poeme (de iubire, în general) ce păstrează gustul de praf de pușcă al cărbunelui și mirosul iubitelor sale eterice, iar la lansare, ce a avut loc demult, în 2018, ne-a răsfățat nu doar cu lectura poeziilor lui, ci și cu prezența diafană a Clarei Mărgineanu, care a venit, chiar de Dragobete, să ne spună în felul ei atât de special, poeme de iubire. A murit la scurt timp după aceea, lăsându-ne cu dorul de a o mai fi ascultat.
Îl mai vedeți aici și pe Ioan Dan Bălan, uriașul pe care-l credeam nemuritor, dar care ne-a părăsit la sfârșitul anului 2022. Remarcabil scormonitor în muntele de povești ale Văii Jiului și poet de calibru, era nelipsit de la ședințele Cenaclului Boema, și nu putea lipsi din această arhivă sentimentală.
