L-am descoperit în liceu, cu Luni de fiere, apoi am dat peste Noua Dezordine amoroasă, și la vremea aia cărțile lui Pascal Bruckner erau ceva cu totul nou pentru cititorii abia ieșiți din comunism. Când am aflat că vine la FILIT Iași am șters de praf cărțile lui și le-am bătut la cap pe Mădălina și pe Amelia să facă ce știu ele, da’ să îl convingă să îmi acorde un interviu.
Jovial și plin de vervă, scriitorul francez ne-a fermecat pe toți la întâlnirea de la Teatrul Național Iași, și a fost la fel de spiritual și la conferința despre marile premii literare din Franța. Interviul pe care cu generozitate mi l-a acordat a avut loc la sfârșitul unei zile foarte pline pentru el, dar cu toate astea a fost extrem de amabil și a răspuns la întrebări care, cu siguranță, îi mai fuseseră puse. Îi mulțumesc din nou.
Am vorbit, bineînțeles, despre război – Pascal Bruckner a fost de mai multe ori în Ucraina de la începutul conflictului – despre senzualitate și erotism, despre ce face o carte bună, dar și despre ce-i lipsește literaturii române ca să capete anvergura internațională pe care o merită.
Dacă nu l-ați citit încă, sper să o faceți, fie că citiți romanele sau eseurile lui. Până atunci, vă las să urmăriți interviul acordat prin amabilitatea FILIT Iași:
