Când aveam vreo șapte, opt ani, am auzit la radio un cântec din care n-am înțeles chiar toate cuvintele, dar mi-a rămas în minte că era ceva despre laptele de oaie, și ciudățenia asta a fost de ajuns ca să mă facă să nu uit piesa aia cântată la acordeon.
Mulți ani după aceea l-am ascultat live pe Vanghele Gogu, în diferite formule, și mereu m-a impresionat felul în care își trăiește muzica, fie că e vorba de cântece armînești ori de melodii binecunoscute pe care le interpretează în felul său unic.
Îl puteți vedea aici în recitalul său de la Aztek Caffe Petroșani, unde a cântat acompaniat de Cătălin Stepa, și o să vedeți ce atmosferă a reușit să facă acolo omul cu acordeonul, secondat de omul cu chitara – finalul e apoteotic, iar artistul își merită pe deplin aplauzele.
