Nu știu alții cum sunt, dar eu unul, deși rocker bătrân, am renunțat la concertul Judas Priest numai ca să fiu prezent la un concurs de poezie cu totul ieșit din tipare, pus la cale de Ion Barbu, și pe cuvânt că nu mi-a părut rău. Bine, mi-a părut puțin rău, dar între Breaking the Law și o întâlnire cu poetul Șerban Foarță, m-am oprit la acesta din urmă, și iarăsi am făcut o alegere nimerită, mai ales că demult voiam să îl cunosc pe unul dintre lorzii poeziei românești contemporane.
În plus, nu-l mai văzusem de mult pe Nucu Pandrea, despre care s-a dus vestea până în îndepărtatul Alicante, și m-am bucurat să îl aud iarăși și să mă mir, ca de fiecare dată, de bunătatea ca de sfânt care îi luminează chipul atunci când face frunza să cânte.
Concursul ăsta, care a strâns la Petrila oameni unul și unul, a pornit de la ideea că în orice concurs literar e o doză apreciabilă de subiectivism, așa că Ion Barbu a lăsat alegerea câștigătorilor în seama naturii.
Copiii de pe lângă casa memorială Ion Dezideriu Sîrbu au scris o sută de poeme românești selectate cu grijă pe coli care au devenit bărcuțe de hârtie, iar bărcuțele astea au fost lansate cu fastul cuvenit pe râul Jupâneasa, care străbate Peștera Bolii de la un cap la altul. Ca să nu fie acuzat de favorizarea unora sau a altora, Barbu a inclus în selecția sa și clasicii, dar și poezia contemporană, iar apa le-a purtat și le-a mototolit cu egală repeziciune.
