Nu se putea final mai bun pentru Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași decât seara cu Mircea Cărtărescu, cel care a pus punct unei ediții epice a celui mai mare festival de literatură și traducere din Europa de Est.
În fața unui asemenea scriitor ești tentat să pui toate superlativele și clișeele care îți vin în minte când vorbești despre cel mai important scriitor român contemporan. Eu am văzut aseară pe scenă – și în afara ei, dar asta e altă poveste – un om bun și generos, un povestitor fascinant și un scriitor cu adevărat modest, care se raportează la propriul succes fără grandomanie, ci cu naturalețea care îl face să nu uite de cei care îl citesc. A vorbit despre călătoriile sale din ultima vreme, despre curiozitatea care îl face să citească mereu, despre filosofie și muzică, și l-aș fi ascultat încă pe-atât.
În rest, FILIT a fost un iureș de întâlniri memorabile, cu bucuria cărora o să mă hrănesc mult timp de-acum încolo. M-a copleșit firescul și prietenia spontană a lui Florin, am fost fericit să îl cunosc pe Dan Lungu, pe care îl citesc de atâta vreme și am învățat din nou că meseria mea e despre ceilalți, nu despre tine, văzând cum a condus Robert Șerban dialogul său cu Markus Zusak.
Markus, dar și Burhan Sonmez, un alt scriitor contemporant de mare succes, au vorbit cu entuziasm despre cărțile lui Mircea Cărtărescu, iar interviul pe care cu generozitate mi l-a oferit e una dintre întâlnirile la care visam de pe vremea când citeam Levantul. Sper să vă bucure la fel de mult ca pe mine.
