M-am numărat printre norocoșii care au mai găsit bilete la Infernala Comedie, poate cel mai așteptat spectacol al anului la Timișoara, și am primit mult mai mult decât mă așteptam. Monologul magistral al lui John Malkovich, care e nu doar despre banalitatea răului, ci mai ales despre cât de seducător poate fi acesta, e o lecție de actorie, iar textul dozează perfect tensiunea, cu accente de spontaneitate absolut adorabile.
The Infernal Comedy este un spectacol pe care Michael Sturminger, care semnează și regia artistică, l-a scris special pentru Malkovich, iar asta se vede. Textul spune povestea din perspectiva unui criminal în serie austriac, Jack Unterweger, de a cărui poveste celebrul actor s-a declarat fascinat. Am primit mai mult decât mă așteptam și pentru că au fost, de fapt, două spectacole în unul: interludiile muzicale perfect alese, dar și jocul sopranelor, victime ale criminalului în serie ce își spune povestea, au fost momente excepționale și n-aș vedea piesa fără ele. Muzica lui Vivialdi, Mozart, Beethoven, Haydn, Weber, Gluck și Boccherini, cântată de Wiener Akademie Orchester, sub bagheta lui Martin Haselbock, și vocile excepționale ale sopranelor Susanne Langbein și Chen Reiss au țesut un univers sonor împletit admirabil cu textul, într-un gen de spectacol cum aș vrea să mai văd.
Pentru mine, cea mai puternică scenă e cea în care criminalul, altfel fermecător, își acoperă victima cu cărți – cu așa zisa lui confesiune. În rest, Malkovich a strălucit pur și simplu, transformând personajul pe parcursul piesei și fermecând audiența: s-a apucat să îi facă vânt cu evantaiul unei doamne din sală, a interacționat cu publicul pe parcursul spectacolului și nu și-a pierdut energia, deși a susținut la Timișoara trei spectacole, dintre care două într-o singură zi.
Infernala Comedie a fost un privilegiu, iar faptul că am putut să îl văd pe John Malkovich și la conferința de presă, unde a fost extrem de cald și modest, a fost un nesperat bonus. A răspuns pe larg și cu naturalețe întrebărilor, a vorbit inclusiv despre subiecte foarte personale, cum ar fi principiile sale de viață, și ne-a oferit posibilitatea de a-l vedea dincolo de scenă, așa cum au avut ocazia și timișorenii care l-au întâlnit plimbându-se prin oraș.
Pentru teatrul din Timișoara, momentul Malkovich va rămâne, cu siguranță, unul istoric, și dincolo de micile neajunsuri legate de temperatura din sală, nu îmi amintesc să fi văzut cozi de câteva sute de metri la vreo altă sală de teatru. Abia aștept să văd și alte spectacole aici, mai ales că și trupa teatrului e una de forță, iar stagiunea din toamnă se anunță plină de surprize.
Vă invit să în urmăriți pe celebrul actor american în înregistrarea de mai jos, pentru care am folosit traducerea oficială pusă la dispoziție de Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara. Le mulțumesc și pe această cale.
De asemenea, aruncați o privire și la fotografii, dacă tot m-am dus până acolo 🙂
E prima data cand mergeti la teatru? A fost un spectacol ingrozitor. Orice actor roman juca in asa ceva in halul in care a jucat Malkovich ar fi fost calcat in picioare de critici.
Dimpotrivă, aș spune că sunt un spectator avizat. Sunt curios la ce anume vă referiți. Eu am văzut spectacolul de vineri de la ora 16, iar felul în care a dus personajul de la prima scenă până la final mi s-a părut foarte fain. Nu mai zic de faptul că interacțiunea cu cele două soprane a fost exact în spiritul textului. Chiar sunt curios ce anume nu v-a plăcut și cum ați fi văzut altfel: până la urmă, e un spectacol scris special pentru Malkovich, ar trebui să i se potrivească, și după peste 150 de reprezentații putem presupune că și-a însușit rolul. Dar tocmai asta e frumusețea unui spectacol de teatru, că putem vedea fiecare altfel.
Am vazut prima data spectacolul in 2013, la Atheneul Roman, in cadrul Festivalului Enescu. Am fost absolut fascinata de momentul de teatru, fara sa fiu „fan” declarat al lui JM. Cand am aflat ca va veni la Timisoara, am reusit, cu pretul a 24 de ore de nesomn, sa cumpar bilete la ambele spectacole declarate initial. Am facut credit la banca si am reusit sa zbor, sa ma cazez si sa mananc 4 zile in Timisoara. Momentele artistice au fost de neuitat, trecand peste caldura infernala si lipsa aerului conditionat. Am ascultat in parc conferinta de presa, iar modestia actorului inca ma urmareste. Nu mai spun despre eleganta si bunul sau simt cu care a raspuns la unele intrebari absolut idioate puse de ziaristi.
Cu greu am găsit și eu bilete, la reprezentația care nu era inițial în program, ca să nu mai spun că inițial s-au pus în vânzare pe site doar biletele cele mai scumpe. Mă bucur foarte mult că v-a plăcut, chiar e un spectacol complex și a fost o bucurie să îl văd. Cât despre conferința de presă, a fost copleșitoare modestia, răbdarea și bunăvoința cu care actorul a răspuns tuturor întrebărilor, chiar și celor mai puțin inspirate. Una peste alta, pentru mine acesta a fost momentul de maxim am Capitalei Culturale.