De la New York m-am întors cu o mulțime de imagini și fotografii dar și cu un interviu pe care îmi doream să îl fac încă din 2018, când am început să aflu mai multe despre Institutul Cultural Român din orașul care nu doarme niciodată.
Directorul ICR New York, Dorian Branea, și-a făcut timp să povestim despre rolul acestei instituții în diplomația culturală a zilelor noastre, și am aflat lucruri extrem de interesante, despre care, din păcate, publicul din România știe prea puțin. De exemplu, Biblioteca Română de la New York, deschisă aici cu 55 de ani în urmă, a fost singura instituție de felul acesta a unui stat comunist care a funcționat în Statele Unite ale Americii, și avut un rol esențial în construirea unor relații culturale valoroase, deschizând drumul pentru ceea ce înseamnă acum diplomația culturală românească pe continentul nord-american.
Aniversarea aceasta – cei 55 de ani de prezență culturală oficială românească la New York – a însemnat o mulțime de evenimente, și mă bucur că am reușit să ajung și eu la unul dintre cele mai reușite. Îmi doream de mult să văd un spectacol al maestrului Gigi Căciuleanu, și pentru că n-a fost să fie la Sibiu sau București, am avut privilegiul să asist la spectacolul Heart2hearT, produs pe scena prestigiosului Battery Dance Festival. E un spectacol care poartă marca reputatului coregraf, și aduce povestea Mioriței, pe muzica lui Dan Dediu, iar felul în care Gigi Căciuleanu vede acest mit fundamental din cultura română e inedit, proaspăt și dinamic. Spectacolul, despre care a scris și New York Times, a avut premiera mondială la acest festival, la care țara noastră participă, prin mijlocirea ICR New York, de zece ani – încă o aniversare pentru misiunea diplomatică de aici.
Nu puteam să las deoparte subiectul turneului american susținut de Mircea Cărtărescu, și m-am bucurat foarte mult să găsesc în Dorian Branea un admirator al acestui scriitor uriaș, așa că a fost o plăcere să vorbim despre receptarea atât de pozitivă a romanului Solenoid în Statele Unite ale Americii. Dialogul cu Dorian Branea mi-a confirmat aprecierea sinceră de care se bucură Mircea Cărtărescu în rândul publicului american, și succesul său a devenit, cu siguranță, deschiderea de drum de care avea nevoie cultura contemporană românească peste ocean.
Sigur că în contextul atât de dinamic al lumii de astăzi, cu războaie în Ucraina și Orientul Mijlociu și cu alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii spre care își îndreaptă privirea întreaga planetă, am vrut să aflu de la distinsul meu interlocutor ce valoare mai are diplomația culturală într-un tablou ca acesta. Chiar dacă pare că am abuzat de această sintagmă, o să vedeți în finalul dialogului nostru că valorile pe care le promovează cultura au un rol esențial nu doar pentru lumea de azi, ci și pentru cea de mâine, pentru vremea în care conflictele se vor fi încheiat și muzele nu mai trebuie să tacă.
A fost un privilegiu să pot sta de vorbă cu un om de cultură de o asemenea anvergură, așa că îi mulțumesc și pe această cale domnului Dorian Branea pentru timp și amabilitate. Mă bucur, de asemenea, că am putut aduce publicului din România atât de multe informații despre activitatea acestei filiale a Institutului Cultural Român, instituție despre care, din păcate, se știe mai mult peste hotare și mai puțin acasă.
