Ziua Minerului a fost celebrată astăzi la unitățile miniere din Valea Jiului sau la monumentele de la Lupeni sau Petroșani dedicate ortacilor care au murit în subteran, dar cele mai consistente manifestări au avut loc la fosta mină Petrila, care a devenit un centru cultural unic în România. Instalațiile realizate aici de artistul Ion Barbu și desenele care umplu zidurile fac din acest loc o adevărată galerie de artă în aer liber, iar Mihai Danciu, președintele asociației Planeta Petrila, mi-a spus că cel mai important moment al zilei a fost legat de discutarea sugestiilor pentru Planul Urbanistic Zonal al fostei mine.
M-am bucurat să le revăd la Petrila pe Cristina Sucală, venită tocmai de la Paris, și pe Ilinca Păun-Constantinescu, arhitectele care au pus umărul de la început la demersurile pentru salvarea fostei mine, și au avut o contribuție decisivă la conturarea planurilor pentru Exploatarea Culturală Petrila.
Ziua de 6 august a fost aleasă ca zi a minerului pentru a comemora victimele grevei de la Lupeni, din 1929, când 68 de ortaci au fost împușcați la sfârșitul unui amplu protest. Astăzi, minerii Văii Jiului par să fie o specie pe cale de dispariţie, care se agaţă cu disperare de vechile tradiţii pe care le-au redescoperit, pentru a compensa repeziciunea cu care mai marii vremii le mulţumesc pentru activitate şi îi disponibilizează la foc continuu. Doar patru mine mai sunt în activitate, și își vor înceta activitatea peste mai puțin de zece ani.